Cunoașterea drepturilor și obligațiilor față de lucrătorii extra comunitari este o necesitate pentru angajatorii români, care vor oferi anul acesta locuri de muncă pentru 25000 de persoane din afara Uniunii Europene.

Conform Hotărârii privind stabilirea contingentului de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă în anul 2021, aprobată în data de 30 decembrie 2020, anul acesta, angajatorilor români li se va permite să aducă în România un număr de maxim 25000 de salariați străini non-UE, arată un comunicat de presă publicat pe site-ul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.

În urma propunerii Ministerului Muncii din proiectul de Hotărâre lansat în dezbatere publică la sfârșitul lunii octombrie a anului trecut, angajatorii români se așteptau la un contingent de 30000 de lucrători non-UE în anul 2021, același număr care fusese aprobat și în 2020. Estimarea de 30000 de avize de muncă se baza pe numărul de locuri de muncă vacante, care se ridică la 6800 lunar, în medie. Paradoxal, se pare că românii care s-au întors acasă din cauza pandemiei, dar și cei care au rămas fără un loc de muncă în țară din același motiv, nu își doresc să ocupe locurile de muncă declarate vacante în repetate rânduri, din industria ospitalității (atât hoteluri, cât și restaurante) sau din domeniul construcțiilor.

Aflați în situația în care au nevoie să ocupe posturile vacante, angajatorii români își îndreaptă, așadar, atenția către personal din afara Uniunii Europene, cu precădere către muncitorii asiatici. Însă, care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite de angajator în aceste cazuri? Parcurgând următoarele informații, cei interesați pot afla detalii cu privire la drepturile și obligațiile angajatorilor față de salariații străini non-UE, dar și câteva sfaturi care îi vor ajuta pe angajatori să le ofere lucrătorilor extra comunitari condiții bune de muncă în România.

Drepturi si obligații prevăzute de legislația în vigoare

Legislația din România nu face diferențe între lucrătorii români și cei străini atunci când vine vorba de obligațiile și drepturile angajatorului față de salariații săi. Concret, orice muncitor cetățean străin va fi tratat la fel ca unul român. Conform Legii nr.157/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cetățeanul străin este o persoană care nu are cetățenie română sau a unui alt stat membru UE, nu este cetățean al SEE (Spațiul Economic European) sau nu are cetățenia CEE (Confederației Elvețiene), aceasta fiind o modificare și completare adusă art. 2, lit. a), din OUG 194/2002.

Conform articolului 40 din Codul Muncii, relația profesională dintre angajatorul român și angajații săi implică anumite drepturi și obligații.

Principalele drepturi ale angajatorului sunt:

  • stabilirea organizării și funcționării unității;
  • stabilirea atribuțiilor corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii;
  • să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, în condițiile legii;
  • să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
  • să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, potrivit contractului colectiv de muncă aplicabil și regulamentului intern;
  • să stabilească obiectivele de performanță individuală, precum și criteriile de evaluare a realizării acestora.

Principalele obligații ale angajatorului sunt:

  • informarea salariaților asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă;
  • asigurarea permanentă a condițiilor tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiilor corespunzătoare de muncă;
  • să acorde salariaților toate drepturile legale, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din CIM;
  • să comunice periodic salariaților situația economică și financiară a unității, cu excepția informațiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, pot prejudicia activitatea unității;
  • să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor care pot afecta substanțial drepturile și interesele acestora;
  • să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, conform legii;
  • să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de lege;
  • să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
  • să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților.

Cu toate acestea, regula nescrisă și înțelegerea prealabilă din pachetul salarial pentru care vin lucrătorii străini presupune obligația angajatorului de a le asigura cazarea și 3 mese zilnice.

În plus, angajatorul român trebuie sa notifice autoritățile competente (Inspectoratul Național pentru Imigrări) daca intervine orice modificare față de momentul aducerii străinilor în România (spre exemplu încetarea relației de muncă).

Cum le pot asigura angajatorii salariaților non-UE un mediu de lucru propice?

Dincolo de prevederile legale menționate anterior, nu pot fi trecute cu vederea anumite aspecte care țin de latura umană a angajatorului în relația cu salariații săi, referindu-ne, în acest caz, la lucrătorii non-UE și la ajutorul acordat acestora pentru a se adapta mai ușor în țara noastră.

Având în vedere că aceste persoane aleg să vină să lucreze într-o țară străină, în cele mai multe cazuri cu o cultură complet diferită de cea din țara de origine – care poate fi, de exemplu, India, Pakistan, Vietnam, Sri Lanka, Filipine etc. – angajatorilor le este recomandat să le acorde un minim de avantaje suplimentare, care să ajute muncitorii să se integreze mai ușor. Poate fi vorba despre un loc de cazare, masă și transport de la cazare la punctul de lucru. Aceste beneficii acordate salariaților vin și în sprijinul angajatorilor: un angajat care nu trebuie să se îngrijoreze cu privire la aceste aspecte esențiale și la cheltuielile aferente își va da tot interesul la locul de muncă, apreciind grija angajatorului.

Totodată, ținând cont de diferențele de cultură menționate anterior și de vulnerabilitatea resimțită de lucrătorii non-UE, angajatorului i se recomandă să sprijine efortul muncitorilor străini de a se integra în societatea noastră. Se pot organiza workshop-uri cu diverse tematici, în colaborare cu ONG-uri specializate în acest domeniu, salariaților li se poate facilita accesul la diverse cursuri de limba română sau de atestare profesională, precum și acces la servicii de sănătate.

In concluzie, cetățenii străini nu reprezintă o bătaie de cap pentru angajatorul român, ci din contră, aceasta este soluția pentru criza forței de muncă și continuarea activității economice în condiții optime.

SHARE THIS: